despre scriitori

Oamenii îmbătrânesc ,dar oare ce se întâmplă cu ceea ce lasă ei în urmă , ce se întâmplă cu ale lor cuvinte scrise-n cărţi ?    

   

Iubesc clasicii .

Îmi imaginez un om de vreo 50 de ani , un bărbat mai exact . Barbă , o pipă ce fumegă încontinuu şi un caiet în care scrie , mai ia o gură din paharul de coniac , scrie şi tot aşa .

Îmi imaginez un tânăr cu un fizic plăcut , părul negru , cămaşa destul de curată , scriind poezii pe veranda casei sale , gându-i fiind greu de dorul femeii sale .

Îmi imaginez o fată de vreo 20 de ani , scriind despre traumele prin care a trecut , despre şcoală şi mizerie,despre eşec şi curaj .

Personajele de care ne îndrăgostim nu se nasc dintr-un nimic al minţii umane , ci dintr-o multitudine de bătăi ale inimii , din pasiune ,iubire şi durere.

Se mai întâmplă asta ? Pentru că toţi cei pe care mi i-am imaginat aparţin trecutului . Nu pentru că acum nu ar exista oameni ce prin cuvintele lor ar putea schimba multe alte inimi , dar e greu să îi vezi ,să îi citeşti , să îi găseşti .

Arătaţi-vă , oameni înzestraţi în ale scrisului ! 

Nu grandomanii cu aere de poeţi .

Nu poeţii frustraţi ce scriu despre femei .

Nu o poezie scrisă în pauza de cafea .

Nu un text scris cu dex-ul în faţă.

Orice , dar să fie scris din inimă . Cât de prost ai fi şi cât de puţine ai şti despre iubire , dacă ai ceva în suflet despre asta , pune pe hârtie . Grosolan , poate urât spus , dar bagă mâna pe gât în jos până îţi apuci toate emoţiile şi trăirile , până ce prinzi inima cu vârful degetelor . Rupe din ea atât cât poţi şi aruncă pe hârtie , nu aranja , nu decora , nu corecta. Cum ai luat , aşa să scrii .

Din inimă nu poate să fie rău nimic .

Pentru că poate clădirile şi formulele matematice chiar au nevoie de creierul tău , dar nu şi arta , în orice formă a sa.