Ştie Dumnezeu ce încerc să fac. Poate nici el. N-am nici cea mai vagă idee. Întreg Universul dă din umeri . De ce am luat o foaie de hârtie şi un pix ? Ce încerc să fac ? Să îţi scriu ,poate. Nu ,nici vorbă. Cine-s eu să îţi scriu ţie? Cine eşti tu să îţi scriu Eu ?
E fără rost, până şi împotrivirea mea de a-ţi vorbi am pus-o pe hârtie . Asta ar trebui să-ţi spună multe. Nu vreau să ştii că sunt aici, că îţi scriu , că mă frământă gândul tău , că sper să-mi scrii tu prima.
Reuşesc să uit ,crede-mă. Reuşesc să te îngrop .
Apoi vine seara şi demonii mei ies la taclale ,pe marginea patului. Stau şi-i ascult ,sufăr de insomnie.
Vrei să îi cunoşti ?
Sunt drăguţi , dar sinucigaşi. Problema lor e că nu pot muri. Se prefac uneori,stând întinşi pe jos,prin suflet, cu gura întredeschisă, cu pupilele dilatate.
În acele momente reuşesc eu să te uit.
De la un timp se plictisesc să imite moartea,aşa că revin pe marginea patului . Mereu.
Nu mai eşti sigură că vrei să îi cunoşti ,nu ?
Te înţeleg.
Chiar te înţeleg.
Şi chiar te mint .
Şi chiar mă jur că nu-ţi mai scriu .
Apoi te mint din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu