Priveşte-mă
acum,mă vezi?
Până şi
lacrimile mi-au fost luate
Mi-e teama
că n-o să ma crezi,
Mi-e teamă
de locul inimilor moarte.
Închide
ochii,lasă-ţi capul pe spate
Vreau să
ţes cu aur un nou vis
Vreau să-ţi
arat că nu-i teamă-n noapte
E doar
întunericul ce duce spre abis
E un drum
presărat cu stele,
Cu stropi
roşii peste trupul zdrobit
Lăsat in
urmă de vraci şi iele,
Ce nu vor
vedea al tău răsărit
Nu deschide
ochii încă,e prea cald
Te duc spre
veşnicele focuri
Unde toate visele ard,
Ale
războinicilor prăfuite locuri.
Opreşte-te,ascultă,e
un sunet de vioară
Flăcările-ngheaţă,e atât de rece,
Dacă asculţi auzi şi o chitară
Şi voci ce-ţi dau fiori,vreo zece.
Bun venit,bun venit!
După un atât de lung drum
În sfârşit am sosit
În lumea sufletelor făcute scrum.
Zâmbeşte,poate-i ultimul surâs
Aici e casa ta,nu pământul tau
E real,e durere,nu e vis
Ai grijă să nu cazi in hău.
Aici te las,rămâi cu bine
Eu plec spre pământul generos
Dupa un alt suflet ca tine
Rece,întunecat si păcătos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu