E seară.Pe străzile
inguste ale oraşului bântuie un miros apăsător,dezgustător.Nu e nimeni şi tot
ce se aude in depărtare sunt paşii lui greoi,ce se târăsc pe asfaltul rece si
ud.Un bătrânel simpatic doar,in haine negre,elegante.Merge incet,parcă
nicăieri.Unde este el,viaţă nu-i.Florile pălesc,câinii incep să latre pâna la
absurd.Dacă stai sa il ascuţi,iţi râde pe sub barbă-.Duce cu el un geamantan
mare,negru,prăfuit.Tu,omule,să nu-l deschizi,căci inauntru e
minciuna,lăcomia,deznădejdea.Nici in buzunare să nu-l cauţi,acolo este
supărarea,iar ascunsă bine-n pălărie,doarme crima.De-auzi de el,lasă-l să
treacă,el nu te va-ntreba de vrei ceva,dar miroase mişelia,slăbiciunea ori
prostia şi-ţi va râde-n faţă când sufletul ai să i-l dai.De-l vezi,salută-l aşa
cum se cuvine,om a fost odată,inger la-nceputuri.Treci cu inima-mpăcată,te va
saluta şi el,apoi va merge mai departe,liniştit si lacom...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu