dar eu nu exist

singurătatea este o alegere.

nu eşti singur atunci când n-ai prieteni,când n-ai ce citi sau când nu te simţi bine lângă cel iubit.

nu.

asta e pur şi simplu viaţă.

singur eşti când ai vrea să ieşi din tine însuţi,când duci după tine o umbră ce nu-i a ta.

dar este o alegere,la fel ca şi moartea.

în schimb, singurătatea nu este macabră.

singurătatea este iubire.

odată ce alegi să stai departe de cei dragi înseamnă că îi pui mai presus de tine.

că tu nu eşti în regulă.

eşti o epavă.

şi nu ai vrea să îi răneşti.

stând cu ei , prin simpla ta prezenţă, le oferi din întunericul tău.

fără să vrei.

şi greutatea asta e numai a ta. nu a lor.

 

.eu plec.

Azi eu plec .

singură.

pune-mi în spate oameni,

dă-mi mie grija lor.

voi fi singură.

cântă-mi despre oraşe,

pictează străini frumoşi,

roagă-mă să rămân .

eu plec.

singură.

luceferi

Luceferi blânzi,luminaţi în noapte
Chipul păgân,umil vi-l arătaţi
Cântaţi-mi întunericul în şoapte
Dulcea noapte de acum să luminaţi

Temători din fire,dar cu suflet nepătat
Nu fugiţi de orice licăire,stele din apus
Stingeţi-vă doar de-i Soarele-nfricat

Căci el e veşnic,imposibil de răpus.

Dansaţi-vă dorinţa şi eterna efemeritate
Constelaţile să vă fie dans ocult în cer
Pas cu pas de l-aţi parcurge în a stelelor cetate
Acolo unde visele se pierd şi pier

Secretele zeilor către muritori nu le arătaţi
Viitorul lor e menit a sta întunecat
Iar voi,Luceferi,străluciţi ca să cântaţi
Când se lasă noaptea,pe cerul înstelat.

 

 

infern

Priveşte-mă acum,mă vezi?

Până şi lacrimile mi-au fost luate

Mi-e teama că n-o să ma crezi,

Mi-e teamă de locul inimilor moarte.

Închide ochii,lasă-ţi capul pe spate

Vreau să ţes cu aur un nou vis

Vreau să-ţi arat că nu-i teamă-n noapte

E doar întunericul ce duce spre abis

E un drum presărat cu stele,

Cu stropi roşii peste trupul zdrobit

Lăsat in urmă de vraci şi iele,

Ce nu vor vedea al tău răsărit

Nu deschide ochii încă,e prea cald

Te duc spre veşnicele focuri

Unde  toate visele ard,

Ale războinicilor prăfuite locuri.

Opreşte-te,ascultă,e  un sunet de vioară

Flăcările-ngheaţă,e atât de rece,

Dacă asculţi auzi şi o chitară

Şi voci ce-ţi dau fiori,vreo zece.

Bun venit,bun venit!

După un atât de lung drum

În sfârşit am sosit

În lumea sufletelor făcute scrum.

Zâmbeşte,poate-i ultimul surâs

Aici e casa ta,nu pământul tau

E real,e durere,nu e vis

Ai grijă să nu cazi in hău.

Aici te las,rămâi cu bine

Eu plec spre pământul generos

Dupa un alt suflet ca tine

Rece,întunecat si păcătos.

 

 

nebuni.

Poate e obsesie,poate nebunie,

Să simţi că lumea cu ură te priveşte.

Eşti urmărit de trecut ca de-o stafie

Cât o blestemi, nu se topeşte.

E un gol imens in astă lume

Pe margine stau ai ei nebuni

Ce şed c-o sticlă de rom si scriu rime

Stăpâni ai nimicului,ai nimicului stăpâni.

Stau jos pe-o sută de sicrie,

Nu spun multe,nu mulţi ar asculta

Dar in starea lor de nebunie

Zic mai mult decât lume-ar suporta

Unul aşteaptă sfârşitul lumii ăsteia

Bea de zor si lumea o rescrie

Va fi prea beat să poată pleca

Atunci când timpul o să vie

Dar oamenii-s făcuţi din praf de stele

Niciun zeu pentru noi nu a murit

Din stele ne-am născut,murim cu ele

Noi,defapt,creăm un infinit.

 

 

chip de om în trup de zeu

E seară.Pe străzile inguste ale oraşului bântuie un miros apăsător,dezgustător.Nu e nimeni şi tot ce se aude in depărtare sunt paşii lui greoi,ce se târăsc pe asfaltul rece si ud.Un bătrânel simpatic doar,in haine negre,elegante.Merge incet,parcă nicăieri.Unde este el,viaţă nu-i.Florile pălesc,câinii incep să latre pâna la absurd.Dacă stai sa il ascuţi,iţi râde pe sub barbă-.Duce cu el un geamantan mare,negru,prăfuit.Tu,omule,să nu-l deschizi,căci inauntru e minciuna,lăcomia,deznădejdea.Nici in buzunare să nu-l cauţi,acolo este supărarea,iar ascunsă bine-n pălărie,doarme crima.De-auzi de el,lasă-l să treacă,el nu te va-ntreba de vrei ceva,dar miroase mişelia,slăbiciunea ori prostia şi-ţi va râde-n faţă când sufletul ai să i-l dai.De-l vezi,salută-l aşa cum se cuvine,om a fost odată,inger la-nceputuri.Treci cu inima-mpăcată,te va saluta şi el,apoi va merge mai departe,liniştit si lacom...