sâmbătă, 21 februarie 2015

sfinti

       La o răscruce de gânduri aveam să găsesc un sfânt. Murdar și ostenit, răpus de greul sfințeniei sale. Diminețile reci îmi sunt martorii tăcuți ai groazei ce mă scutură de oase după fiecare asfințit, căci sub cortina sa, sălaș de sfinți. Și toată acea teamă de grotesc îmi lasă o dâră de îndoială, dacă ne vom mântui sau nu. Dar fericirea e un zero împărțit egal între cele două. Și printre momentele de confuzie îmi fac timp să strig „salvează-mă, părinte”, însă cine să m-audă? Iar dacă disperarea mea ar avea totuși un ecou, acesta n-ar fi brav înde-ajuns să stârnească vreo trăire în El, poate doar un spasm al conștiinței ce mai sper că-și amintește cum a  permis răului să ia forma unei haine pentru întreaga Creație. Cert e că în impecabilul imperialism al sfinților, eu nu sunt demn. 

vineri, 20 februarie 2015

începuturi

Ne este teamă de începuturi,
Dar tu să fii începutul meu
Și printre mii de negri fluturi,
Vom trece-n zbor peste orice greu.