miercuri, 12 noiembrie 2014

Nymphette_dark99, Dafaq did I just read ?





  De curând, aflându-mă în librăria Humanitas din oraș, mi-a sărit în ochi volumul Sânge Satanic, al Cristinei Nemerovschi. Auzisem de el, citisem despre el, dar cumva, cartea nu mă invitase la lectură. Îmi pare rău, Sânge Satanic, nu poate fi nimic între noi.
  Cu toate acestea, am primit cu drag propunerea de a citi  romanul Nymphette_dark99,  sora mai tânără a volumului amintit mai sus. Din curiozitate, căci prietena care mă însoțise, și-i mulțumesc pe calea aceasta, mi-a "recomandat" cartea. Nu, n-o cumpărase, ci o primise. ( Dacă ai fi dat banii pe ea, nu te-aș fi iertat. )


   Deci?
  Am fost profund impresionată și țin morțiș să o recomand mai departe.

  Așadar, de ce să citești Nymphette_dark99 :


  1. Pentru că e despre o tipă de 13 ani și 4 luni, alcool, droguri, sex, maneliști, metaliști, baruri și incest. De ce n-ai citi despre toate astea? E minunat.
  2. Pentru că e o modalitatea bună de a citi 300 de pagini, fără a citi nimic..
  3. Pentru că îți pierzi timpul. Da, da, timpul trebuie pierdut.
  4. Pentru că e scrisă atât de prost, încât orice altă carte ți se va părea îmbietoare. Chiar și manualul de mate. 
  5. Pentru că nu rămâi cu nimic. Citești, închizi cartea și treci mai departe. Nu pentru astea-s cărțile, să te lase indiferent? 
  6. De șmecher. 

        




        
*nothing personal* 

luni, 10 noiembrie 2014

600 de pagini despre depresie


    Despre depresie găsim mai multe cărți și articole decât am putea citi. De ce aceste 600 de pagini sunt diferite? Pentru că abordează această problemă nu ca pe o boală tratabilă, ci ca pe o entitate ce vine să locuiască în tine, în locul tău. 
   Este vorba despre Demonul Amiezeii, o anatomie a depresiei, bestseller-ul lui Andrew Solomon. 
   
   Descrierea lui Daniel Goleman apare sfioasă pe coperta din spate:  " o călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc". Acesta reușește să surprindă în cuvinte puține, exact esența cărții. Sinceritatea. 


  De ce să citești această carte?
  
  Dacă vrei să încerci un fel de mâncare nou, ai alerga la bucătar, pentru a-ți explica procesul preparării  și obținerea ingredientelor, sau ai întreba câteva persoane care știu ce gust are, pentru că    l-au încercat cândva în trecut?
   That's right,  Sherlock! 

   Autorul descrie într-o manieră subiectivă ceea ce ți se întâmplă când treci printr-o perioadă grea, ce face și cum te schimbă depresia, tocmai pentru că se numără printre victimele acesteia. 
   Este cauzată de mediul extern sau ea există acolo, în tine, așteptând într-o poziție fetală, momentul de trezire? Până unde te împinge depresia și efectul de trecere peste limite, "căderea în abis". 

    
Take a look ! 

 "Depresia este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi făpturi care iubesc, trebuie să fim făpturi care pot cădea pradă disperării(...)"

  "Depresia majoră este o naștere și o moarte: e atât prezența nouă a ceva, cât și dispariția totală a ceva. "

   "Nu te poți bucura de nimic. E simptomul esențial al depresiei. Curând însă, alte afecte  urmează fericirea pe calea uitării: tristețea așa cum o știai, tristețea ce pare să te fi condus aici, simțul umorului, credința în iubire și capacitatea de a iubi. Mintea ți-o simți tratată cu leșie, încât îți pari ție însuți năuc. Dacă ai avut totdeauna părul rar, ți se pare și mai rar; dacă ai avut totdeauna probleme de piele, ele se agravează. Chiar și ție ți se pare că miroși a acru. Nu mai poți să ai încredere în cineva, să fii atins, să plângi. În cele din urmă, îți devii pur și simplu absent ție însuți"

  " Pentru mine, tristețea a fost totdeauna, și încă mai este, un sentiment puternic. Nu-mi plăcea defel să fiu depresiv, dar tot în depresie mi-am aflat propria întindere, amploarea deplină a sufletului."


Cartea mai tratează subiecte precum : 



  • Căderile psihice
  • Tratamentele
  • Alternativele
  • Dependența
  • Sinuciderea
  • Speranța 


Vorbește lumea..

Mircea Cărtărescu despre Demonul Amiezii: " M-am simțit îmbogățit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decât știință și literatură, ea este o mărturie despre suferință, o meditație despre scandalul etern al faptului că o conștiință trebuie să simtă durere și să moară. Traducerea în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulizer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment."