Ce vrei?
Suflet .
N-am . Zău ,nu am , am rămas fără.Aseară am scris prea mult,aseară mi-am luat ultima fărâmă din mine şi-am făcut din ea cerneală,să mai scriu .
Şi scris-ai ?
Da, dar cred că acea ultimă fărâmă nu era un rod bun,era stricată. Vrut-am să scriu despre iubire şi n-am ştiut ce.Târziu în noapte mi-am dat seama că nici nu ştiam ce e iubirea,cum să pot scrie despre ea? Şi-am vrut să-nchin un poem lunii ,frumosului chip de zeiţă celtă ,dar din nou cerneala n-a scris niciun vers.
Şi ce ai scris atunci ? Ai irosit din suflet !
Nu,nu ..am scris,am scris,diavole! Am scris despre tine. Ţi-am pus nume şi ţi-am dat şi chip de om . Ţi-am dat straie scumpe şi ţi-am făcut casă.
Ei,şi ? Drăguţă aveam?
Cea mai frumoasă,diavole.Cea mai mândră! Prieteni să te viziteze şi doar bucate alese pe masă ! Tare fericiţi eraţi voi toţi .
Bine,bine..şi atât ?
Nu,că într-o zi mergeai la târg şi o arătare ce greu aducea a om ţi-a tăiat calea.Ţi-a dat câţiva bani ,pentru sufletul tău . Şi de-atunci s-au risipit toate. Puţin câte puţin,în fiecare luni dimineaţa vindeai din suflet. Nici femeia nu mai te privea,aşa om ai ajuns. Lunatic. Într-o zi, a venit iar,dar nu mai aveai ce-i vinde.
Dar cum , tu m-ai făcut să am chipul tău ?
Desigur,căci puţin din tine e aici ,în mine . Puţin din tine e peste tot. Ţi-am vândut din suflet,să te întregesc,să îi dau viaţă celui creat de mine. Celui creat de om.
